Traducere pentru Nemira – Little Brother

Little Brother
de Cory Doctorow / Colectia Nemira Junior/ Format: 145 x 215 mm
august 2010

RedactorIoana Stănescu

Fragment din roman:

Eram sătul de maşinile care treceau chiar pe lângă mine. Când am văzut o alta apărând pe Market Street, m-am dus chiar în mijlocul drumului şi mi-am fluturat braţele deasupra capului, urlând „STAI!” Vehiculul s-a oprit şi abia atunci mi-am dat seama că nu era nici maşină de poliţie, nici ambulanţă, nici maşină de pompieri.
Părea un jeep militar, un soi de Hummer blindat, numai că nu purta niciun însemn al armatei. A frânat patinând şi s-a oprit chiar în faţa mea, iar eu am sărit înapoi, mi-am pierdut echilibrul şi am sfârşit căzând în stradă. Am simţit uşile deschizându-se lângă mine, apoi am văzut apropiindu-se o învălmăşeală de picioare în cizme. M-am uitat în sus şi am dat cu ochii de un grup de indivizi care păreau soldaţi, în echipamente de protecţie, cu puşti imense, masive, şi purtând măşti de gaze cu viziere fumurii.
Abia am avut timp să devin conştient de prezenţa lor când toate puştile s-au îndreptat spre mine. Nu mă mai uitasem niciodată în ţeava unei arme, dar tot ce-aţi auzit despre experienţa asta e adevărat. Încremeneşti locului, timpul se opreşte şi-ţi auzi inima tunând în urechi. Am deschis gura, apoi am închis-o, apoi, foarte încet, mi-am ridicat mâinile în sus, în faţa mea.
Bărbatul înarmat, fără faţă şi fără ochi, îşi ţinea arma foarte dreaptă. Nici măcar nu respiram. Van ţipa ceva şi Jolu striga şi mi-am îndreptat privirea spre ei pentru o secundă şi acela a fost momentul când cineva mi-a tras peste cap un sac aspru şi mi l-a legat de gât, atât de repede şi cu atâta sălbăticie încât abia am apucat să icnesc înainte de a se strânge în jurul meu. Am fost împuns în stomac, brutal dar cu detaşare, şi în jurul încheieturilor mi s-a răsucit de două ori, strângându-se în acelaşi timp, ceva care părea sârmă de balotat şi muşca din carne cu cruzime. Am ţipat şi mi-am auzit propria voce înăbuşită de capişon.
Eram într-un întuneric total şi mi-am încordat auzul, ca să-mi dau seama ce se întâmpla cu prietenii mei. Prin pânza care estompa sunete i-am auzit strigând, apoi am fost prins de încheieturile mâinilor cu un gest impersonal şi ridicat în picioare, cu braţele răsucite la spate, cu umerii urlând.
Am făcut câţiva paşi împleticiţi, apoi o mână mi-a apăsat capul în jos şi am ajuns în Hummer. Alături de mine au fost împinse brutal mai multe trupuri.
– Băieţi? am strigat, şi efortul mi-a fost răsplătit cu o lovitură în cap.
L-am auzit pe Jolu răspunzând şi am simţit lovitura pe care a primit-o, la rândul lui. Ţeasta îmi răsuna ca un gong.
– Hei, le-am spus soldaţilor. Hei, ascultaţi-mă! Nu suntem decât nişte elevi de liceu. V-am oprit pentru că prietenul meu pierdea sânge. L-a înjunghiat cineva.
N-aveam idee în ce măsură se auzeau toate astea prin materialul sacului. Am continuat să vorbesc.
– Ascultaţi-mă, e un fel de neînţelegere. Trebuie să-l ducem pe prietenul meu la un spital…
Ceva m-a lovit din nou în creştetul capului. Se părea că foloseau un soi de baston de cauciuc, sau cam aşa ceva – până atunci nu mă mai lovise nimeni în cap cu atâta putere. Lacrimile mi-au înecat ochii şi au început să curgă şi durerea mi-a tăiat literalmente răsuflarea. Mi-am recăpătat-o peste o clipă, dar n-am mai spus nimic. Învăţasem lecţia.
Cine erau bădăranii ăştia? Nu purtau însemne militare. Poate erau terorişti! Până atunci nu crezusem niciodată cu adevărat în terorişti – adică aveam o noţiune abstractă a existenţei lor undeva, pe mapamond, dar pentru mine nu reprezentau un risc real. Lumea mă putea ucide într-un milion de feluri – începând cu a fi doborât de un beţiv care îşi croia drum pe Valencia omorând în stânga şi-n dreapta – infinit mai probabile şi având şanse să se petreacă mult mai curând decât apariţia teroriştilor. Care omorau mult mai puţini oameni decât căzăturile în baie şi decât electrocutările accidentale. Să-mi fac griji din pricina lor mi se păruse întotdeauna la fel de inutil ca frica de trăsnete.
Stând pe bancheta din spate a acelui Hammer, cu capul într-un capişon, cu mâinile strâns legate la spate şi clătinându-mă într-o parte şi într-alta în timp ce vânătăile de pe ţeastă îmi deveneau cucuie, terorismul a început dintr-odată să mi se pară o primejdie mult mai mare.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Traducere pentru Nemira – Little Brother

  1. Pingback: Cuvinte din trecut – Mătuşa Pia | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s