Traducere pentru LEDA – Evernight

Evernight
de Claudia Gray
Colecţia Fantasy Leda / Format: 13 x 20 cm
aprilie 2012

Redactor: Carmen Botoşaru
Tehnoredactor:
Cristina Aprodu

Fragment din roman:

— Hei!

Unul dintre muncitorii constructori tocmai fusese la tonomat, alegând muzică metal de prost-gust din anii optzeci.

Acum se apropia de noi cu paşi mari, clătinându-se.

— Îi faci necazuri acestei fetiţe?

— Suntem OK, m-am grăbit să spun. Nu era momentul potrivit să descopăr că încă nu murise cavalerismul. Sincer, e OK.

Lucas s-a purtat de parcă nici măcar nu m-ar fi auzit. S-a uitat urât la tip şi s-a răstit:

— Nu te priveşte.

A fost ca şi cum ar fi aruncat un chibrit într-o baltă de benzină. Muncitorul s-a apropiat ţanţos şi toţi prietenii lui s-au ridicat în picioare.

— Te porţi urât cu prietena ta în public şi să fiu al naibii dacă nu mă priveşte.

— Nu-mi face niciun fel de necazuri! Continuam să fiu furioasă pe Lucas, dar situaţia scăpa evident de sub control. E minunat că… le purtaţi de grijă femeilor — serios, chiar este —, dar noi n-avem nicio problemă

— Nu te amesteca, mi-a spus Lucas, cu voce joasă.

Avea în glas o notă pe care nu o mai auzisem la el înainte, ceva de o intensitate aproape nefiească. Am simţit un fior pe şira spinării.

— Ea nu e în grija voastră.

— Crezi că-i proprietatea ta sau ce? Că poţi s-o tratezi aşa cum vrei? Mi-aduci aminte de porcu’ cu care s-a măritat soră-mea. Muncitorul era cât se poate de furios. Dacă-ţi închipui că n-o să-ţi dau ce i-am dat lui, atunci visezi, băiete.

M-am uitat în jur disperată, după un chelner sau după patronul localului. După părinţii mei. După Raquel. În esenţă, speram să apară cineva, oricine, care ar fi putut pune capăt întregii poveşti înainte ca muncitorii beţi să-l facă zob pe Lucas — pentru că erau imenşi şi erau patru şi aveau deja evident cu toţii chef de bătaie.

Nu mi-aş fi imaginat niciodată că Lucas avea să lovească primul.

A atacat atât de repede, încât nici măcar nu l-am putut vedea. Am zărit o mişcare neclară, şi apoi muncitorul a căzut pe spate, cu membrele întinse, peste prietenii lui. Braţul lui Lucas era întins, cu pumnul strâns, şi am avut nevoie de o clipă ca să pricep ce se-ntâmplase: Oh, Dumnezeule, tocmai a lovit pe cineva.

— Ce naiba?

Unul dintre ceilalţi muncitori s-a îndreptat spre Lucas, care s-a ferit cu atâta iuţeală, încât mi s-a părut că acum era într-un loc şi-n secunda următoare nu mai era. Ajunsese în schimb în lateral, capabil să-şi împingă adversarul cu atâta forţă, încât am crezut că omul avea să cadă.

— Hei!

În zona meselor a intrat un bărbat de vreo patruzeci de ani, cu şorţul pătat de sos. Nu-mi păsa dacă era patronul, sau bucătarul-şef, sau Papa Pius — în toată viaţa mea nu mai fusesem atât de bucuroasă să văd pe cineva.

— Ce se petrece aici?

— Nu-i nicio problemă!

OK, minţeam, dar n-avea importanţă. M-am ridicat din separeu şi am luat-o spre uşă mergând cu spatele.

— Plecăm. S-a terminat.

Muncitorii şi Lucas au continuat să se holbeze unii la alţii, ca şi cum n-ar fi dorit nimic mai mult decât să-ncingă lupta mai tare, dar din fericire Lucas m-a urmat. În timp ce se-nchidea uşa în urma noastră, l-am auzit pe patron bombănind ceva despre copiii de la şcoala aia blestemată.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Leda și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s