Traducere pentru Nemira – Lupta Celor Nouă

Lupta Celor Nouă (The Rise of Nine), al treilea roman din seria Moştenirile Lorien
de Pittacus Lore
Colecţia Suspans / Format: Hardcover 145 x 215 mm
martie 2013

Redactori: Nicoleta Ghement, Ecaterina Derzsi
Coperta: Alexandru Csukor

Fragment din roman:

Setrákus Ra mi-a făcut ceva. Nu mă pot mişca, stau pironită locului. La început mă întreb dacă e doar din cauza luptei istovitoare sau a rănii stranii de la mâna mea, sau a amândurora. Pe urmă îmi dau seama că se-ntâmplă ceva extrem de rău, că există ceva care mă-mpiedică să mă mişc. Îmi silesc bărbia să se-nalţe către Setrákus Ra, postat ameninţător în faţa mea. A scos ca prin farmec un baston de aur, cu un ochi negru pe mâner. Îl ridică, şi ochiul se deschide, clipeşte, se roteşte spre stânga şi apoi spre dreapta înainte de a mă descoperi. Pe urmă se închide încet şi se redeschide ca să emită o lumină roşie, de o strălucire demenţială, orbitoare. În timp ce mi se târăşte pe trupul neajutorat, fascicolul lasă în urmă, pe pielea mea, o senzaţie stranie, ca un zumzet. Trebuie într-adevăr să mă mişc. Trebuie să scap de lumina asta târâtoare, de indiferent ce-mi face, dar sunt imobilizată. Mâna mea cântăreşte o tonă. Sunt vulnerabilă şi trebuie să capăt controlul – asupra situaţiei şi asupra mea. Dar nu pot.

Lumina izvorâtă din ochi e acum violetă şi mi se rostogoleşte pe faţă. Îmi ling buzele şi simt gust de arsură. Setrákus Ra vine spre mine, până când ajunge la mai puţin de doi metri. Închid ochii şi-mi încleştez fălcile, gândindu-mă la John, şi la Katarina, şi la Sam, şi la Marina, şi la Ella. Îi văd pe Opt, pe Henri şi pe Crayton, ba chiar şi pe Bernie Kosar. N-o să-i fac lui Setrákus Ra onoarea, n-o să-i ofer plăcerea de a mă uita la el în timp ce mă ucide. Fruntea îmi e atinsă de ceva fierbinte şi moale, ca o pală de aer. Mă oţelesc pentru indiferent ce urmează să se-ntâmple, pentru suferinţa pe care mi-o va aduce cu siguranţă. Când nu se întâmplă nimic, deschid ochii şi-l văd pe Setrákus Ra stând pur şi simplu acolo. Ei, nu tocmai. Din capul bastonului său ies benzi strălucitoare de lumină roşie şi violetă şi i se târăsc în susul şi în josul trupului masiv.

Începe să tremure, şi o lumină albă îi conturează umerii şi braţele. Cade în genunchi, contorsionându-se, capul uriaş îi zvâcneşte în sus şi-n jos. Pe urmă pielea mată, ceroasă, i se desprinde de pe muşchi şi de pe oase. Când revine pe trupul lui care se micşorează, are o nuanţă nouă, măslinie. Din scalp îi creşte păr lung şi blond, acoperindu-i tot capul. Când se uită la mine, îmi doresc cu mai multă disperare ca oricând să-l atac, dar nu mă pot mişca.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.