Traducere pentru editura Paladin (Art) – Poştaşul

Poştaşul (The Postman)
de David Brin
Colecţia: Science Fiction Masters
Format: hardcover, 392 p, 140×210
mai 2013

Redactor: Lavinia Branişte
Tehnoredactor: Angela Ardeleanu
Coperta: Alexandru Daş

Fragment din roman:

Şi asta era tot. Nu se mai simţea în stare de nimic altceva. Atârna suspendat de subţiori, incapabil să se clintească. Prin vălul de sub pleoape, zări toate fantomele uitându-se în sus, către el, evident dezamăgite.

— Oh, ce-ar fi să vă bântuiţi între voi, le spuse, în sinea lui, prea sleit de puteri ca să mai poată vorbi cu glas tare.

… Cine-o să-şi asume răspunderea…, licăriră tăciunii din sobă

— Eşti mort, Cyclops. Sunteţi morţi cu toţii! Lăsaţi-mă-n pace!

Epuizat cu desăvârşire, Gordon închise ochii ca să scape de ele.

Numai că acolo, în beznă, întâlni unica fantomă rămasă. Aceea pe care-o folosise cu cea mai mare neruşinare şi care-l folosise la rândul ei.

Era o naţiune. O lume.

Chipuri, când topindu-se în petele din spatele pleoapelor lui, când conturându-se din ele… milioane de chipuri, trădate şi nimicite, dar încă luptându-se…

… pentru Statele Unite Restaurate.

… pentru o Lume Reconstruită.

… pentru o plăsmuire… însă pentru una care refuza cu încăpăţânare să piară – care nu putea pieri – nu atâta vreme cât trăia el.

Uluit, Gordon îşi puse o întrebare. Pentru asta minţise atât de multă vreme, pentru asta spusese asemenea basme?… Pentru că avea el nevoie de ele? Pentru că nu se putea lepăda de ele? Şi îşi răspunse.

Fără ele, m-aş fi ghemuit pe pământ şi aş fi murit.

Era straniu, dar până atunci nu văzuse niciodată lucrurile astfel, cu o asemenea claritate uimitoare. În bezna din sine însuşi visul strălucea – chiar dacă nu mai exista nicăieri altundeva în univers – pâlpâia ca un diatomit, ca un fir de praf luminos planând într-o mare de tenebre.

În mijlocul întunericului de altfel de nepătruns, era ca şi cum ar fi stat în faţa lui. I se păru că-l prindea în palmă, uluit de lumină. Şi giuvaerul creştea. Iar în faţetele sale desluşi mai mult decât oameni, mai mult decât generaţii.

În jurul lui Gordon lua formă un viitor, învăluindu-l, penetrându-i inima.

Când deschise din nou ochii, era întins pe bârnă, incapabil să-şi aducă aminte cum ajunsese acolo. Nevenindu-i să creadă, se săltă în capul oaselor, strângând din pleoape. O lumină spectrală părea să se scurgă din el însuşi, în toate direcţiile, trecând prin pereţii dărăpănaţi ai clădirii în ruină de parcă aceştia ar fi fost din lumea viselor, iar razele strălucitoare ar fi reprezentat realitatea. Aureola creştea într-una, fără limite. Pentru scurt timp, avu senzaţia că ar fi putut privi o veşnicie prin lumina aceea.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Paladin (Art) și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Traducere pentru editura Paladin (Art) – Poştaşul

  1. Pingback: Tot de-ale mele (18- 31 mai 2013) | VERONICISME

Comentariile sunt închise.