Traducere pentru Editura Trei – EPIC. LEGENDE FANTASY

EPIC. Legende Fantasy
editor John Joseph Adams
colecţia Fantasy
format 130 x 200 mm, paperback
760 pagini
mai 2014

Ceilalţi traducători: Laura Bocancios, Mihai-Dan Pavelescu

Redactor: Florin Leodor Dănilă
Corectură: Rodica Petcu, Eugenia Ursu
Coperta: Andrei Gamarţ

Povestirile traduse de mine:
Eliberarea (The Word of Unbinding) de Ursula K. Le Guin;
Lupta stăruie în amintiri (Strife Lingers in Memory) de Carrie Vaughn;
Când se-ntoarce roata (As the Wheel Turns) de Aliette de Bodard;
Alchimistul (The Alchemist) de Paolo Bacigalupi;
Cavalerul misterios (The Mystery Knight) de George R. R. Martin.

Fragment (neredactat) din „Cavalerul Misterios”:

Când se apropiară de porţile oraşului, Egg struni scurt calul. Sus, deasupra portalului, se vedea capul unui trădător, înfipt într-o ţepuşă de fier. După cum arăta, părea tăiat de curând, carnea fiind mai degrabă rozalie decât verde, dar ciorile negre începuseră deja să-i dea atenţie. Ca şi buzele, obrajii mortului erau sfâşiaţi şi zdrenţuiţi; ochi erau două găuri maronii, plângând cu lacrimi leneşe, roşii, pe măsură ce se amesteca ploaia cu sângele uscat. Gura mortului atârna, deschisă, de parcă le-ar fi ţinut o predică drumeţilor care treceau prin poarta de dedesubt.

Dunk mai văzuse aşa ceva şi înainte.

– Când nu eram decât un băietan, la Debarcaderul Regelui, am furat odată un cap din ţepuşa lui, îi povesti lui Egg.

De fapt, Dihorul se căţărase pe zid ca să-nşface capul, după ce Rafe şi Budincă spuseseră că n-avea să-ndrăznească niciodată, dar, când văzuse străjile care se apropiau în fugă, îl aruncase, iar Dunk îl prinsese.

– Vreun lord rebel, sau vreun cavaler jefuitor, asta era. Sau poate doar vreun criminal de rând. Un cap e un cap. După câteva zile în ţăruş, arată toate la fel.

El şi cei trei prieteni ai săi folosiseră capul ca să terorizeze fetele din Fundătura Puricilor. Le fugăreau pe alei, le prindeau şi le puneau să-l sărute înainte de a le da drumul. Din câte îşi aducea aminte, capul primise o grămadă de sărutări. În Debarcaderul Regelui nu era nicio fată care s-alerge la fel de repede ca Rafe. Însă Egg ar fi preferat să n-asculte partea aia. Dihorul, Rafe şi Budincă. Nişte mici monştri, ăia trei, şi eu cel mai rău dintre toţi. El şi prietenii săi păstraseră capul până când i se înnegrise carnea şi începuse să i se desprindă de pe oase. Asta îi lipsise de amuzanta urmărire a fetelor, aşa că, într-o noapte, dăduseră buzna într-o cârciumă şi aruncaseră hârca rămasă în cazan.

– Ciorile se reped întotdeauna la ochi, îi spuse lui Egg. Pe urmă se surpă obrajii, carnea se înverzeşte… Îşi miji ochii. Ia stai. Cunosc mutra asta.

 

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Editura Trei și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.