Traducere pentru Nemira – Omul Pictat

Omul Pictat (The Painted Man), primul roman din seria Demon
de Peter V. Brett
Colecţia Nautilus SF/ Format: soft 130 x 200
octombrie 2014

Redactor: Nicoleta Ghement
Tehnredactor: Mihaela Sipoş
Lector: Viorica Dumitrenco

Fragment din roman (neredactat):

Îşi priponi din nou calul şi verifică apoi cercul care-l înconjura. Îşi pregăti, ca de obicei, cercul cu diametrul de trei metri, apoi scoase din sac plăcuţe glifate şi le aranjă în jurul lui, alcătuind un cerc mai larg, de vreo 12 metri în diametru. Le aşeză lăsând între ele distanţe puţin mai mari decât de obicei, având mare grijă să le alinieze unele faţă de altele. În coburii lui era şi un al treilea cerc portabil – avea întotdeauna unul de rezervă – şi îl aşeză şi pe acela în tabără, în afara cercului mare şi alături de acesta.

Când termină, îngenunche în cercul din centru, cu suliţa alături, şi începu să respire adânc, alungându-şi din minte tot ce i-ar fi putut distrage atenţia. Nu privi nici soarele coborând şi dispărând, nici nisipul care strălucea la orizont înainte de lăsarea întunericului.

Demonii agili ai nisipului se înălţară primii, şi el îşi auzi glifele de pe cercul exterior aruncând scântei şi pârâind când îi respingeau. O clipă mai târziu, răsună urletul Ciungului, care se apropia de acelaşi cerc exterior împrăştiind demoni mai mărunţi, puşi pe fugă fiindcă îi stăteau în cale. Fără să-i dea vreo atenţie, Arlen continuă să respire în acelaşi ritm, cu ochii închişi, cu mintea liniştită. Nepăsarea lui nu făcu altceva decât să-nfurie şi mai tare miezingul, care lovi în glife din toate puterile.

Magia se aprinse, o lumină vizibilă chiar şi prin pleoapele lui închise, dar demonul nu-şi continuă imediat atacul. Arlen deschise ochii, îl văzu lăsându-şi curios capul pe-o parte şi-şi îngădui un zâmbet lipsit de veselie.

Ciungul lovi din nou în glife şi se opri din nou. De data asta, scoase un strigăt ascuţit, se propti bine pe picioare şi întinse către cerc unicul braţ, cu ghearele răsfirate. Apoi se aplecă în faţă, ca şi cum s-ar fi sprijinit într-un perete de sticlă şi, urlând de durere, dublă şi apoi triplă forţa cu care apăsa glifele. În jurul locului unde întâlniră ghearele sale bariera, vraja se răsfiră cu furie într-o pânză de păianjen şi, sub apăsarea creaturii, se curbă vizibil în aer.

Cu un zgomot care umplu de fiori reci până şi mintea calmă a lui Arlen, demonul pietrei îşi îndoi picioarele acoperite de o carapace groasă şi sparse reţeaua de glife, rostogolindu-se în interior. Vestitorul Zorilor necheză şi se smuci, trăgând de pripon.

Arlen se ridică odată cu miezingul, şi ochii li se întâlniră. Cu puterile lor mai slabe, demonii nisipului încercară să repete isprava Ciungului, dar distanţa dintre plăcuţele glifate era calculată cu precizie, şi niciunul dintre ei nu izbuti să găsească în sine însuşi destulă forţă ca să traverseze reţeaua. Îşi urlară neputinţa în faţa barierei, fiind între timp martori la înfruntarea din cerc.

Deşi mai crescuse de la ultima lor întâlnire, pe lângă Ciung, Arlen se simţea la fel de pitic ca în aceea primă noapte cumplită. De la ghearele picioarelor sale şi până în vârful coarnelor, demonul pietrei avea peste patru metri şi jumătate, mai mult decât de două ori înălţimea unui bărbat. Arlen era nevoit să-şi întindă gâtul şi să-şi lase capul pe spate ca să-i întâlnească ochii, care-i ţintuiau pe ai lui cu înverşunare.

Botul Ciungului se deschise larg, lăsând să i se vadă şirurile de dinţi ascuţiţi ca briciul de pe care îi picura saliva, şi-şi încordă batjocoritor ghearele ca nişte pumnale. Stătea cu pieptul scos în afară, la adăpostul carapacei negre de nestrăpuns pentru armele obişnuite, iar coada lui ţepoasă lovea pământul într-o parte şi-ntr-alta, destul de grea ca să strivească un cal dintr-o singură lovitură. Trupul îi fumega, pârlit când traversase reţeaua, dar rănirea lui evidentă îl făcea să pară şi mai periculos, ca un titan înnebunit de durere.

Degetele lui Arlen se încordară pe suliţa de metal când ieşi din cercul interior.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Traducere pentru Nemira – Omul Pictat

  1. Vero zice:

    Reblogged this on verojurnal.

Comentariile sunt închise.