Traducere pentru Nemira – Silozul. Începuturile

Silozul. Începuturile (Shift), volumul doi din seria Silozul
de Hugh Howey
Colecţia Nautilus SF/ Format: paperback 107 x 178 mm
martie 2015

Redactor: _
Tehnredactor: _
Coperta: _

Fragment din roman (neredactat):

O faţă. Un bărbat cu un rânjet furios. Un an de urzit planuri, de tras în conservele din care mâncase supa de roşii, de urechi care ţiuiau, de reîncărcări ale armelor, de uns ţevile lor şi de lectură – şi acum faţa unui om în uşa întredeschisă.

Jimmy apăsă pe trăgaci. Ţeava zvâcni în sus. Şi rânjetul furios se schimbă în altceva: surprindere amestecată cu tristeţe. Bărbatul se prăbuşi, dar un altul se împingea, trecând peste el, dând buzna înăuntru, cu ceva negru în mână.

Ţeava zvâcni iarăşi, o dată şi încă o dată, şi Jimmy clipi la fiecare detunătură. Trei focuri. Bărbatul continua să se-apropie în fugă, dar avea aceeaşi privire tristă, o privire ce se stinse în timp ce el se prăbuşea, cădea grămadă la numai câţiva paşi distanţă.

Jimmy îl aşteptă pe următorul. Îl auzea afară, înjurând zgomotos. Iar primul bărbat pe care-l împuşcase încă se mai mişca, aidoma unei conserve goale care dansa şi tot dansa, încă mult timp după ce fusese lovită. Uşa era deschisă. Interiorul şi exteriorul se aflau în legătură. Omul care deschisese uşa îşi săltă capul, cu ceva mai urât decât tristeţea în privire, şi, brusc, acolo, căzut, era tatăl lui. Tatăl lui, zăcând chiar lângă uşă, murind pe coridor. Şi Jimmy nu ştia de ce trebuia să fie aşa.

Înjurăturile se auzeau tot mai încet. Bărbatul de pe culoar se îndepărta, şi Jimmy îşi duse o respiraţie până la capăt pentru prima oară de când auzise bipurile uşii şi văzuse lumina înverzindu-se. Nu avea puls; inima lui îşi prelungea aceeaşi bătaie, care nu dorea să înceteze. Ca un bubuit de tobă în interiorul unui server zbârniitor.

Ascultând cum se îndepărta tiptil al treilea bărbat, Jimmy ştiu că avea o şansa să reînchidă uşa. Se ridică şi alergă, ocolind mortul căzut în sala serverelor, cu un pistol negru în apropierea mâinii fără viaţă. Lăsându-şi arma în jos, se pregăti să-nchidă uşa împingând-o cu umărul, când prin minte îi trecu un gând la a doua zi, sau la noaptea care avea să vină, sau la următoarea oră.

Bărbatul care se retrăgea ştia numărul. Îl lua cu el.

— Doisprezece – optsprezece, şopti Jimmy.

Îşi scoase capul pe uşă, pentru o privire grăbită. Întrezări un bărbat care dispărea într-un birou. O singură străfulgerare a unei salopete verzi, apoi coridorul pustiu, încredibil de lung şi de strălucitor.

Muribundul de dincolo de uşă gemu şi se zvârcoli. Jimmy îl ignoră. Îşi trase arma pe braţ şi o sprijini, ca atunci când se antrena. Cu micile crestături pe aceeaşi linie, îndreptată spre marginea uşii acelui birou. Îşi imagină că acolo era o conservă cu supă, plutind pe culoar. Răsuflă şi aşteptă. Bărbatul care gemea de cealaltă parte a pragului se târî mai aproape, plesnind cu palme însângerate podeaua. Avea ceva dureros în mijlocul ţestei, o cicatrice veche de-a latul amintirilor. Jimmy ţinti nimicul de pe coridor şi se gândi la mama şi la tatăl lui. O parte din el ştia că plecaseră, că se duseseră undeva de unde n-aveau să se mai întoarcă niciodată. Alinerea crestăturilor dispăru când îi tremură ţeava.

Bărbatul de la picioarele lui se trase mai aproape. Gemetele deveniră şuierături. Jimmy se uită în jos şi văzu pe buzele celuilalt bule de spumă roşie. Avea barba mai deasă decât a lui şi scăldată în sânge. Jimmy îşi desprinse privirea. Privi punctul de pe culoar către care-şi îndreptase arma şi începu să numere.

Era la treizeci şi doi când simţi degete pipăindu-i fără vlagă ghetele.

Era la cincizeci şi unu când apăru un cap, aruncând o privire afară, ca o ticăloasă de conservă de supă.

Degetul lui Jimmy apăsă pe trăgaci. Urmară o lovitură în umăr şi o eflorescenţă strălucitor de roşie pe coridor.

Aşteptă o clipă, respiră adânc, apoi îşi smulse gheata din mâna care i se întindea spre gleznă. Îşi lipi umărul de uşa care stătea periculos de deschisă şi împinse. Zăvoarele zbârnâiră şi pătrunseră în adâncul pereţilor cu bufnituri surde. El abia dacă le auzi. Scăpă arma şi-şi ascunse faţa în palme în timp ce, alături, zăcea un om, dându-şi sufletul în sala serverelor. În interiorul sălii serverelor. Jimmy plânse, iar tastatura ciripi încântată înainte de a amuţi, pentru a aştepta, răbdătoare, o altă zi.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.