Traducere pentru Editura Trei – FÂNTÂNA ÎNĂLŢĂRII

Fîntâna ÎnălţăriiFÂNTÂNA ÎNĂLŢĂRII (THE WELL OF ASCENSION)
de Brandon Sanderson
al doilea volum din seria Născuţi din Ceaţă (Mistborn)
colecţia Fantasy
Format: 130 x 200 mm, paperback
864 pagini
august 2015

Redactor: Ana Maria Tamaş
Corectură: Maria Muşuroiu & Elena Biţu
Coperta: Andrei Gamarţ

Fragmente (neredactate) din roman:

1.
Spiritul ceţii o urmărea, ca întotdeauna. Era prea departe ca să-l vadă, dar îl simţea. Însă altceva se făcea simţit cu mai multă tărie. Acele bufnituri puternice, din ce îm ce mai sonore. Cândva păruseră îndepărtate, dar nu mai erau aşa.
Fântâna Înălţării.
Asta trebuia să fie. Îi simţea puterea reîntorcându-se, revărsându-se din nou în lume, cerând cu insistenţă să fie întrebuinţată. Se tot trezea uitându-se către nord, către Terris, şi aşteptându-se să vadă ceva la orizont. O răbufnire de lumină, o vâlvătaie strălucitoare, o învolburare vijelioasă a vânturilor. Ceva. Însă acolo nu era decât ceaţa.

~

2.
Zane clătină din cap.
— Locul nostru nu e alături de ei, Vin. Locul nostru nu e în lumea lor. Locul nostru e aici, în ceaţă.
— Locul meu e alături de cei care mă iubesc, răspunse ea.
— Te iubesc? întrebă el, cu voce scăzută. Spune-mi, Vin, ei te înţeleg? Sunt în stare să te-nţeleagă? Şi poate un om iubi ceva pe care nu-l înţelege?

~

3.
Zane mai făcu un pas către Vin, cu buruienile strivite de pe solul taberei scrâşnindu-i sub tălpi.
— Ah, şopti el, ingenios. Oricât de puternic ar fi duşmanul, nu te poate ataca dacă-i ţii cuţitul la gât.
Zane se aplecă şi mai mult spre ea, iar Vin îşi ridică privirea spre el, şi feţele le ajunseră la numai câţiva centimetri distanţă una de alta. El clătină din cap în ceaţa pufoasă.
— Dar, spune-mi — de ce oamenii ca tine şi ca mine trebuie să fie întotdeauna cuţitele?

~

4.
Îşi întoarse calul, apoi observă ceva. O săgeată pornită pe neaşteptate din mijlocul kolosşilor în atac.
Însă kolosşii nu foloseau arcuri. În plus, erau încă departe, iar obiectul în zbor era mult prea mare pentru o săgeată Poate o piatră? Părea mai mare decât…
Începu să cadă către armata lui. El rămase cu ochii la cer, ţintuiţi de obiectul straniu. Pe măsură ce cădea, căpăta contururi mai clare. Nu era nici săgeată, nici piatră.
Era o fiinţă omenească – cu mantia-de-ceaţă fluturându-i.

 ~

5.
Strălucea. Simţea puterea în ea, parcă încercând să răbufnească, reîntorcându-se afară. Era ca puterea pe care o dobândea arzând fludor, dar cu uimitor de mult mai multă. Era o forţă cu posibilităţi incredibile. Ar fi fost mai presus de puterea ei de înţelegere, dar îi lărgea mintea, silind-o să se maturizeze şi să priceapă tot ce stăpânea acum.
Putea să refăurească lumea. Putea să-mpingă ceaţa, alungând-o. Putea să hrănească milioane de oameni cu o singură fluturare a mâinii, putea să-i pedepsească pe cei răi, putea să-i apere pe cei slabi. Se privea pe sine însăşi cu admiraţie şi uimire. Pentru ea, grota era translucidă şi vedea întreaga lume răsfirându-se, o magnifică sferă, unde viaţa nu putea să existe decât într-o zonă restrânsă, la poli. Putea să rezolve asta. Putea să îmbunătăţească lucrurile. Putea…

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Editura Trei și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s