Traducere pentru Nemira – Suliţa Deşertului

Sulita DesertuluiSuliţa Deşertului (The Desert Spear), al doilea roman din seria Demon
de Peter V. Brett
Colecţia Nautilus SF/ Format: paperback 130 x 200
septembrie 2014

Redactor: Nicoleta Ghement
Tehnoredactor: Madga Bitay
Lector: Mihaela Stan

Fragment din roman (neredactat):

— Aceasta e noaptea, spuse Inevera. Am văzut-o cu mult timp în urmă. Ucide-l şi ia-i suliţa. În zori, vei da de ştire că tu însuţi eşti Shar’Dama’Ka, iar peste o lună vei conduce toată Krasia.

— Nu, zise Jardir.

Pentru o clipă, Inevera nu-l auzi.

— … şi cei din tribul Sharach vor trece imediat de partea ta, spunea ea, însă triburile Kaji şi Majah îţi vor sta cu toată puterea împotrivă… Eh?

Se întoarse spre el şi sprâncenele îi dispărură sub acoperământul capului.

— Prorocirea…, începu ea.

— Prorocirea să fie blestemată! exclamă Jardir. Indiferent ce ţi-ar spune ţie oasele de demon, eu n-o să-mi omor prietenul. N-o să-l jefuiesc. Sunt Sharum Ka, nu un hoţ în noapte.

Inevera îl pălmui şi răspunsul ei răstit stârni ecouri între pereţii de piatră.

— Un prost, asta eşti! A sosit clipa de răscruce, când ar putea fi devine va fi. La răsăritul soarelui, despre unul dintre voi se va spune sus şi tare că este Izbăvitorul. Şi tu hotărăşti dacă acesta va fi Sharum Ka al Suliţei Deşertului sau un chin din Nord, jefuitor de morminte.

— M-am săturat de prorocirile şi de răscrucile tale, de tine şi de toate dama’ting! izbucni Jardir. Nu sunt decât presupuneri menite să facă bărbaţii să joace cum le cântaţi voi! Dar n-o să-mi trădez prietenul de dragul tău, indiferent ce-ai pretinde că vezi în bulgării tăi glifaţi, din rahat de alagai!

Inevera ţipă şi ridică mâna să-l lovească iarăşi, dar el i-o prinse de încheietură şi i-o trase în sus. Ea încercă o clipă să lupte, dar era ca şi cum s-ar fi luptat cu un zid de piatră.

— Nu mă sili să te fac să suferi, o preveni Jardir.

Ochii femeii se îngustară şi se întoarse brusc, încordându-şi degetul mijlociu şi arătătorul mâinii libere şi înfigându-le în umărul lui. În clipa următoare, braţul cu care-o ţinea de încheietură îi amorţi şi Inevera se răsuci, scăpând din strânsoarea lui, se retrase cu un pas şi-şi netezi robele.

— Continui să crezi că dama’ting sunt lipsite de apărare, bărbate, spuse, în timp ce el o privea cu ochi holbaţi de spaimă, tocmai tu, care ar trebui să ştii mai bine decât oricine altcineva că nu e ăsta adevărul.

Jardir îşi coborî către propriul braţ privirea îngrozită. Îi atârna fără vlagă, refuzând să se supună voinţei sale.

Inevera se apropie, îi luă mâna amorţită într-a ei şi îşi împinse în umărul lui mâna liberă. Îi răsuci braţul, apăsând în acelaşi timp cu putere, şi, brusc, furnicături ca tot atâtea înţepături de ace ascuţite luară locul amorţelii.

—Nu eşti hoţ, încuviinţă ea, cu voce din nou calmă, dacă nu faci nimic altceva decât să ceri ceea ce-ţi aparţine de drept.

— Mie? se miră el, fixându-şi cu privirea mâna ale cărei degete începeau din nou să se îndoaie.

— Cine e hoţul? întrebă ea. Un chin care jefuieşte mormântul lui Kaji, sau tu, ruda lui de sânge, care ia înapoi ceea ce-a fost furat?

— Nu ştim dacă ţine sau nu în mâini Suliţa lui Kaji, zise Jardir.

Inevera îşi încrucişă braţele.

— Tu ştii. Ai ştiut din clipa când ai zărit-o pentru prima oară, aşa cum ai ştiut tot timpul că va veni ziua asta. Nu ţi-am ascuns niciodată această soartă.

Jardir nu răspunse.

Inevera îi atinse braţul cu delicateţe.

— Dacă preferi, îi pot pune un elixir în ceai. O să-i aducă o moarte rapidă.

— Nu! strigă Jardir, smulgându-şi braţul. Alegi întotdeauna calea cea mai lipsită de onoare! Par’chin nu e khaffit, ca să fie dat morţii ca un câine! Merită o moarte de războinic.

— Atunci oferă-i-o, îl îmboldi ea. Acum, înainte de a începe alagai’sharak şi de a se afla puterea suliţei.

Jardir clătină din cap.

— Dacă trebuie să se facă, se va face în Labirint.

Dar, când se îndepărtă de Inevera, nu era deloc sigur c-avea să se facă vreodată. Cum ar fi putut privi lumea cu mândrie, ca Shar’Dama Ka, stând pe cadavrul unui prieten?

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Traducere pentru Nemira – Suliţa Deşertului

  1. Pingback: „Suliţa Deşertului”, jihad în versiune fantasy | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s