Traducere pentru Final Chapter – NORI DE FURTUNĂ

NORI DE FURTUNĂ (STORM FRONT)
de Jim Butcher
primul roman din seria Dosarele Dresden (Dresden Files)
colecţia SF & Fantasy
Format: 130 x 200 mm
279 pagini
noiembrie 2015

Echipa editorială: Iulian Băbălău, Laura Chiș, Adrian Băbălău
Coperta: Nicu Gherasim
Ilustraţia copertei: Chris McGrath

Fragment din roman:

M-am uitat, am înregistrat mecanic detaliile şi am închis în tăcere uşa acelei părţi a minţii mele care începuse să urle în clipa când pătrunsesem în încăpere.
Probabil că muriseră într-un anumit moment al nopţii trecute, fiindcă rigor mortis se instalase deja. Erau în pat; ea călare peste el, cu trupul aplecat înapoi, cu spatele arcuit ca al unei dansatoare, cu rotunjimile sânilor trasând un contur încântător. El era culcat dedesubt, un bărbat suplu, cu o constituţie solidă, cu braţele întinse în lateral, încleştate de ceaşafurile de satin, strângându-le în pumni. Dacă ar fi fost o fotografie erotică, ar fi reprezentat o imagine remarcabilă.
Numai că părţile din stânga sus ale coşurilor piepturilor celor doi amanţi se extinseseră, ieşindu-le prin piele, cu coastele împungând în afară, ca nişte cuţite rupte, zdrenţuite. Sângele arterial le ţâşnise din trupuri, ajungând tocmai pe oglindă şi pe tavan, alături de bucăţi terciuite de carne gelatinoasă, care reprezentau probabil ceea ce mai rămăsese din inimile lor. Privindu-i de sus, le vedeam cavităţile din partea superioară a corpurilor. Am remarcat membranele acum cenuşii din jurul plămânilor stângi încremeniţi şi muchiile coastelor, care păreau să fi fost împinse în afară şi frânte de o forţă din interior.
Ceea ce le anulase fără drept de apel potenţialul erotic.
Patul se găsea în mijlocul camerei, fiind astfel scos cu subtilitate în evidenţă. Dormitorul era decorat după modelul camerei de zi: foarte mult roşu, foarte multă catifea, oarecum în exces, cu excepţia cazului când priveai decorul în lumina lumânărilor. Şi în sfeşnicele de pe pereţi erau lumânări autentice, din care nu mai rămăseseră decât nişte mucuri stinse.
M-am apropiat de pat şi l-am ocolit. Tălpile mi-au lipăit pe covor. Mica parte urlătoare a creierului meu, bine zăvorâtă în spatele uşilor autocontrolului şi ale unui antrenament strict, continua să bolborosească. Am încercat s-o ignor. Şi chiar am făcut-o. Dar, dacă nu ieşeam de-acolo în mare grabă, aveam să-ncep să plâng ca o fetiţă.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în traduceri Final Chapter și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s