Traducere pentru editura Paladin (Art) – Cuvinte despre Lumină (vol. I – Câmpiile Sfărâmate)

Cuvinte despre Lumină (Words of Radiance)
volumul I: Câmpiile Sfărâmate
de Brandon Sanderson
Cartea a doua din Arhiva Luminii de Furtună (Stormlight Archive)
Colecţia: Fantasy Masters
Format: Hardcover, 140 x 205 mm, 940 pag.
2018 (în curs de apariţie)

Redactori: _
Tehnoredactor: : _
Coperta: _

Fragment din roman (neredactat):

Slujitoarea le adusese două pahare cu vin de un albastru strălucitor. Adolin îl ridică pe al lui şi îl studie. Îl mirosi, sorbi din el, dădu mulţumit din cap şi, cu un zâmbet de despărţire, îi făcu semn slujitoarei să plece. Apoi o urmări îndepărtându-se, cu ochii lipiţi de fundul ei.

Shallan îl privi înălţând dintr-o sprânceană, dar el nu păru să-şi dea seama că făcuse ceva rău. Se uită din nou la ea, aplecându-se uşor peste masă.

— Ştii, îi şopti, trebuie să clatini vinul în pahar şi să-l guşti, şi altele de soiul ăsta, dar nimeni nu mi-a explicat niciodată ce caut.

— Poate nişte gândaci care plutesc în el?

— Nu, dacă ar fi fost vreunul, l-ar fi descoperit noul meu degustător.

Adolin zâmbi, dar Shallan îşi dădu seama că probabil nu glumea. Un bărbat zvelt, care nu purta uniformă, venise să stea de vorbă cu gărzile de corp. Probabil degustătorul.

Shallan sorbi din vinul ei. Era bun, uşor dulceag şi dres discret cu mirodenii. Dar nu se sinchisea prea mult de savoarea lui, nu când furtuna aia…

„Încetează”, îşi spuse, zâmbindu-i lui Adolin. Trebuia să se asigure că întâlnirea e pe placul lui. „Fă-l să vorbească despre el.” Era un sfat pe care şi-l amintea din cărţi.

— Atacurile platourilor, spuse ea. Oricum, de unde ştiţi când să le începeţi?

— Hmm? O, avem observatori, răspunse Adolin, tolănindu-se în scaun. Oameni care stau în vârful unor turnuri, cu nişte ocheane imense. Se uită după pupe pe toate platourile pe care putem ajunge într-un timp rezonabil.

— Am auzit că ai capturat pupe din belşug.

— Ei, probabil că despre asta n-ar trebui să vorbim. Tata nu vrea să mai facem din aşa ceva o întrecere.

Se uită la ea, în aşteptare.

— Dar poţi cu siguranţă să vorbeşti despre ceea ce-a fost înainte, zise Shallan, având senzaţia că intră într-un rol pe care se aştepta toată lumea să-l joace.

— Presupun, răspunse el. Cu câteva luni în urmă, s-a întâmplat o dată să iau pupa în stăpânire, practic, de unul singur. Ştii, de obicei eu şi tata sărim primii peste spărtură, ca să eliberăm locul pentru poduri.

Adolin se întrerupse.

— Nu e primejdios? întrebă Shallan, privindu-l, îndatoritoare, cu ochi mari.

— Ba da, dar suntem Cristalpurtători. Avem forţa şi energia dăruite de Atotputernic. E o mare responsabilitate şi suntem datori să le folosim ca să ne apărăm oamenii. Traversând primii, salvăm sute de vieţi. Şi, în primul rând, astfel ne aflăm cu adevărat în fruntea armatei.

— Eşti atât de curajos, zise Shallan, sperând că o făcea cu voce murmurată, încărcată de adoraţie.

— Ei, e ceea ce trebuie făcut. Dar e primejdios. În ziua aia, am sărit, dar eu şi tata am fost despărţiţi de prea mulţi parshendi. El s-a văzut nevoit să sară înapoi şi, din pricina unei lovituri primite în picior, armura i-a crăpat în locul ăla când a atins pământul dincolo de spărtură. Ar fi fost prea periculos să sară iarăşi pe platoul unde se purta lupta. Am rămas singur cât a aşteptat el să fie fixat podul.

Se întrerupse din nou. Probabil că ea ar fi trebuit să-l întrebe ce se întâmplase apoi.

— Şi dacă-ţi vine să faci caca? întrebă, în schimb.

— Păi, am stat cu spatele lângă spărtură şi am dat lovituri cu sabia în toate părţile, vrând să… O clipă. Ce-ai spus?

— Caca, repetă Shallan. Eşti pe câmpul de luptă, învelit în metal ca un crab în carapacea lui. Ce te faci când îşi cere natura drepturile?

— Păi… ăă… Adolin se încruntă la ea. Nicio femeie nu m-a mai întrebat aşa ceva până acum.

— Ura pentru originalitate! exclamă Shallan, deşi i se împurpurară obrajii.

Jasnah n-ar fi fost câtuşi de puţin încântată. Oare chiar nu era în stare să-şi ţină limba în frâu nici măcar pe timpul unei singure conversaţii? Îl făcuse să vorbească despre ceva care îi plăcea; totul mergea bine. Şi ea trântise asta.

— Păi, spuse Adolin, vorbind rar, vâltoarea fiecărei lupte se tot întrerupe, iar oamenii ajung pe rând în prima linie şi în spatele ei. Pentru fiecare cinci minute în care te lupţi, ai parte de tot atâtea în care te odihneşti. Când se retrage un Cristalpurtător din prima linie, oamenii lui îi cercetează armura, uitându-se după crăpături, îi dau ceva să bea şi să mănânce şi-l ajută să rezolve… ceea ce ai spus. Nu e un subiect potrivit pentru o conversaţie, luminăţie. De fapt, nu vorbim niciodată despre astfel de lucruri.

— Tocmai de asta e un subiect potrivit, zise ea. Din toate istorisirile oficiale pot afla multe lucruri despre războaie, Cristalpurtători şi fapte de glorie. Dar rămân amănuntele murdare – despre ele nu scrie nimeni nimic.

— Ei, chiar te murdăreşti, ripostă Adolin, cu o strâmbătură, sorbind din vin. De fapt nu poţi… nu-mi vine să cred că spun astfel de lucruri… de fapt, când eşti în Cristalarmură nu poţi să te ştergi singur, trebuie s-o facă altcineva. Mă simt ca un bebeluş. Pe urmă, alteori, pur şi simplu n-ai timp…

— Şi?

El o studie, îngustându-şi ochii.

— Ce s-a-ntâmplat? întrebă ea.

— Încercam doar să mă conving că nu eşti Cuget, deghizat, cu perucă. El ar fi în stare să-mi facă aşa ceva.

— Nu-ţi fac nimic, răspunse Shallan. Sunt pur şi simplu curioasă.

Şi, la drept vorbind, chiar era. Se mai gândise la asta. Poate mai mult decât merita.

— Ei, continuă Adolin, dacă trebuie s-o ştii, află că o zicală veche, pe care-o poţi auzi pe câmpul de bătălie, spune că e mai bine să-ţi fie ruşine decât să fii mort. Nu poţi lăsa nimic să-ţi abată atenţia de la luptă.

— Aşa că…

— Aşa că, da, eu, Adolin Kholin – vărul regelui şi moştenitorul principatului Kholin, m-am căcat pe mine în Cristalarmură. De trei ori, şi de fiecare dată cu bună ştiinţă. Dădu peste cap restul vinului. Eşti o femeie stranie.


Înscriu citatul în jocul găzduit de Zina.

Reclame

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în traduceri Paladin (Art) și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Traducere pentru editura Paladin (Art) – Cuvinte despre Lumină (vol. I – Câmpiile Sfărâmate)

  1. psi zice:

    abia aștept să mă cufund în ea. abia aștept!
    felicitări, știu că sanderson a fost greu de tradus, dar te-a ajutat și chițurina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Suzana Miu zice:

    Spor la tradus, draga Vero.
    Cand am vazut titlul cred ca mi-am imaginat cu totul altceva, fata de fragmentul lasat aici.
    Am o mica curiozitate, daca stii: cum se aleg titlurile pe care le traduceti voi? Este o gama atat de mare de subiecte, incat mi se pare greu de ales.

    Numai bine si cu inspiratie! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Editurile aleg traducerile, Suzana. Probabil că au oameni care citesc în original, sau citesc recenzii apărute în străinătate, sau ştiu ce are succes la noi… În fine, dedesubturile îmi scapă în mare parte.

      Cât despre fragmentul pe care l-am pus aici, nu e relevant pentru poveste, dar pe mine m-a făcut să râd.
      Şi te duce în culisele luptelor eroice, cântate de poeţi şamd. Eroii sunt şi ei oameni. Presupun că multor cavaleri din Evul Mediu, ridicaţi în slăvi pentru vitejia lor, li s-a întâmplat să-şi murdărească astfel interiorul armurii. 🙂

      Numai bine îţi doresc şi eu! ❤

      Apreciat de 1 persoană

      • psi zice:

        eu aș fi mers mai degrabă pe varianta cuvinte de/din lumină, mi se pare mult mai autentic așa. și da, sunt cu gândul la kaladin când spun asta și la numele seriei, dar și la născuții din ceață, cumva sunt stilurile lui sanderson. (și sunt curioasă cum vor traduce- când nu mai întreb că mi se lungesc urechile- oathbringer 😀 )

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Traducerea unor astfel de titluri e întotdeauna discutabilă, interpretabilă. 🙂 Şi e, de obicei, riscant să traduci titlul fără să citeşti cartea din scoarţă-n scoarţă. 🙂
          Am pus „despre” pentru că, în poveste, „Words of Radiance” este titlul unei cărţi vechi, despre Cavalerii Radianţi, nu despre Lumina de Furtună, o carte care vorbeşte despre ordinele acestor cavaleri, le descrie. Presupun că sensul s-ar fi păstrat cel mai bine dacă i-aş fi spus „Cuvinte despre Radianţă”, dar nu suna prea grozav.
          Oricum, traducătorul propune şi editura dispune, mai ales în privinţa titlului. 😀 Dar recunosc că, în acest caz, editura a acceptat propunerea mea.

          Apreciat de 1 persoană

  3. Excelent fragment! 🙂 Deseori m-am gandit ca si eroii… trebuie sa faca pe undeva caca, pipi… si sunt la fel de caraghiosi (un fel de-a spune) ca si laşii atunci cand au cate o „ghiorţăială cu efecte nedorite”.
    Spor la lucru! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Mulţumesc! 🙂

      Da, nu e bine să uităm că eroii, regii, politicienii celebri, marii artişti şi marii actori sunt sunt mai presus de… necesităţile fireşti. 🙂

      Apreciază

  4. Zina zice:

    :)))))))))))))))))) Faină întrebare! Dar nici cu răspunsul nu mi-e rușine!
    Ce alegere ai făcut, ești tare, Vero!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Nu stiu cum este cartea, dar fragmentul prezentat este amuzant. Si ca sa fiu sincera ma face curioasa (mai mult decat titlul) despre poveste in sine. :))) Probabil tocmai pentru ca asftel de lucruri nu sunt foarte populare si dispar din descrierile pline de patos (si perfectiune) prin care ne sunt prezentati ‘eroi” de tot felul.

    🙂 O saptamana minunata :*!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      E fragmentul cel mai amuzant şi, cum am mai spus într-un comentariu, nu e reprezentativ pentru carte.
      Farmecul cărţii nu e umorul, deşi nu-i lipseşte, fin strecurat pe alocuri. Şi e al doilea roman dintr-o serie. Trebuie să-l citeşti neapărat mai întâi pe primul: Calea Regilor (vol. I & vol. II)

      Apreciază

  6. Vero zice:

    A republicat asta pe VERONICISME și a comentat:

    Am propus titluri pentru ambele volume în care a hotărât editura să împartă cartea. Şi nu-mi aduc aminte ce titlu am ales pentru al doilea! :mrgreen:

    Aş putea să mă uit prin e-mailuri, că-s păstrătoare. Da’ mi-e o lene…!

    Apreciază

  7. Adrian Teddy zice:

    Abia astept sa pun mana pe el. Volumul 2 tot asa de mare este ?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.