Traducere pentru Nemira – 68% din Foc şi sânge

68% (de la capitolul 10 inclusiv până la sfârşit) din
Foc şi sânge 
(Fire and Blood)
de George R. R. Martin
Colecţia Armada
Format: 135 x 322 mm; 800 pagini
în curs de apariţie

Celălalt traducător: Mihai-Dan Pavelescu
Redactor:
 Oana Ionaşcu
Tehnoredactor: _
Lector: _
Coperta: _

Fragment din partea tradusă de mine (neredactat):

Cu toţii aveau să-şi amintească vreme îndelungată ce făceau în clipa când au auzit un corn răsunând în văzduhul dimineţii.

— Sunetul mi-a alunecat pe şira spinării ca un cuţit rece, deşi n-aş fi putut spune de ce, avea să povestească mai târziu regina.

Dintr-un turn de veghe singuratic, de unde cuprindeai cu privirea Golful Apei Negre, un străjer întrezărise în depărtare aripi întunecate şi dăduse alarma. A sunat a doua oară când aripile au crescut şi a treia oară când a văzut clar dragonul, negru pe fundalul norilor.

Balerion se întorsese la Debarcaderul Regelui.

Trecuseră mulţi ani de când Teroarea Neagră fusese văzut pentru ultima oară în văzduhul de deasupra oraşului şi ivirea sa a umplut de spaimă o mare parte a norodului, care s-a întrebat dacă Maegor cel Crud nu se întorsese cumva din morţi ca să-l încalece iarăşi. Dar, vai!, de gâtul dragonului nu se ţinea un rege mort, ci o copilă pe moarte.

Balerion a coborât măturând cu umbra sa neagră curţile şi palatele din Fortăreaţa Roşie şi izbind aerul cu aripile lui uriaşe, pentru a se opri în curtea interioară, lângă Cetăţuia lui Maegor. Abia atinsese pământul când prinţesa Aerea a alunecat din spatele lui. Chiar şi oamenii care o cunoscuseră îndeaproape în anii petrecuţi de ea la curte au recunoscut-o cu mare greutate. Era aproape dezbrăcată, din haine nu-i mai rămăseseră decât nişte zdrenţe atârnate de braţele şi picioarele subţiri ca nişte beţe. Părul îi era murdar şi încâlcit.

— Vă rog! a strigat către cavalerii, scutierii şi slujitorii care-i priviseră coborârea. Apoi, când toată lumea s-a repezit spre ea, a adăugat. Eu niciodată…

Şi s-a prăbuşit.

Ser Lucamore Strong se afla la postul său, pe podul peste şanţul fără apă care înconjura Cetăţuia lui Maegor. A împins privitorii într-o parte şi-n alta, a ridicat-o pe prinţesă în braţe şi a traversat castelul, ducând-o la Marele Maester Benifer. Mai târziu, avea să istorisească oricui voia să-l asculte că fata era roşie la faţă şi avea fierbinţeală atât mare încât i-a simţit pielea încinsă prin zalele smălţuite ale armurii. Cavalerul a pretins şi că avea ochii plini de sânge şi că „în ea era ceva, ceva care se mişca, făcând-o să se cutremure şi să mi se zvârcolească în braţe.” (Însă n-a spus poveştile astea prea multă vreme. A doua zi, regele Jaehaerys a trimis după el şi i-a poruncit să nu mai vorbească despre prinţesă.)

Regele şi regina au fost chemaţi de îndată dar, când au ajuns în faţa camerelor maesterului, Benifer nu i-a lăsat să intre.

— Nu vreţi s-o vedeţi astfel, le-a spus, şi aş fi nechibzuit dacă v-aş lăsa să vă apropiaţi mai mult.

La uşă au fost puse străji, ca să nu intre nici servitorii. Numai septonul Barth a fost primit, pentru ritualurile dinainte de moarte. Benifer a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru prinţesa în agonie, i-a dat lapte de mac şi a cufundat-o într-o cadă cu gheaţă ca să-i scadă fierbinţeala, dar strădaniile lui au fost zadarnice. În vreme ce sute de oameni s-au îngrămădit în septul din Fortăreaţa Roşie, rugându-se pentru ea, Jaehaerys şi Alysanne au stat de veghe la uşa maesterului. Soarele apusese şi sosise ora liliacului când Barth a ieşit ca să le dea de veste că Aerea Targaryen e moartă.

Prinţesa le-a fost încredinţată flăcărilor chiar a doua zi, la răsăritul soarelui, cu trupul înfăşurat în pânză fină, de in, din creştet până la vârfurile picioarelor. Marele Maester Benifer, care îi pregătise trupul pentru rugul funerar, părea el însuşi pe jumătate mort, după cum le-a destăinuit lordul Redwyne fiilor săi. Regele a dezvăluit că nepoata sa fusese răpusă de o fierbinţeală şi le-a cerut tuturor locuitorilor Ţinutului să se roage pentru ea. În Debarcaderul Regelui a fost jelită câteva zile înainte ca viaţa să-şi reia vechiul curs, şi asta a fost tot.

Însă misterele rămân. Nici măcar acum, după câteva veacuri, nu am ajuns de fel mai aproape de descoperirea adevărului.

Mai mult de cincizeci de bărbaţi au slujit Tronul de Fier ca Mari Maesteri. Jurnalele, scrisorile, registrele de cheltuieli, memoriile şi calendarele de curte reprezintă cele mai folositoare istorisiri ale evenimentelor la care au fost martori, dar nu au fost cu toţii la fel de sârguincioşi. În timp ce unii ne-au lăsat tomuri de însemnări pline de vorbe goale, neuitând niciodată să noteze ce a mâncat regele la cină (şi dacă a savurat sau nu mâncarea), alţii n-au scris mai mult de şase într-un an. În această privinţă, Benifer se numără printre cei de frunte, jurnalele şi scrisorile sale ne oferă informaţii amănunţite despre tot ce a văzut şi a făcut, ca şi despre toate întâmplările la care a fost martor în slujba regelui Jaehaerys şi, mai înainte, în a lui Maegor, unchiul acestuia. Şi totuşi, în toate scrierile lui, nu există nici măcar un singur cuvânt nici despre întoarcerea Aereei Targaryen şi a dragonului furat de ea la Debarcaderul Regelui, nici despre moartea tinerei prinţese. Din fericire, septonul Barth n-a fost la fel de taciturn, aşa că acum trebuie să acordăm atenţie istorisirii lui.

„Au trecut trei zile de când a murit prinţesa”, a scris el, „şi eu încă n-am izbutit s-adorm. Nu ştiu dacă voi mai putea dormi vreodată. Am crezut întotdeauna că Mama e îndurătoare şi că Tatăl din Ceruri judecă toţi oamenii deopotrivă după dreptate… dar nu există nici îndurare, nici dreptate în ceea ce s-a abătut asupra tinerei noastre prinţese. Cum au putut zeii fi atât de orbi, sau atât de nepăsători încât să îngăduie o asemenea grozăvie? Sau e cu putinţă să existe în acest univers şi alte zeităţi, nişte monştri răuvoitori, precum aceia împotriva cărora predică preoţii lui R’hllor cel Roşu şi în faţa cruzimii cărora regii şi zeii oamenilor nu sunt cu nimic mai presus decât nişte muşte?

Nu ştiu. Nu vreau să ştiu. Dacă asta mă face un septon necredincios, aşa să fie. Marele Maester Benifer şi cu mine am căzut de acord să nu spunem nimănui ceea ce am văzut şi am trăit în odăile lui când acea sărmană copilă trăgea să moară… nimănui, nici regelui, nici reginei, nici mamei ei, nici măcar arhimaesterilor din Citadelă… dar nu pot scăpa de amintiri, aşa că le aştern aici. Poate că, până când vor fi găsite şi citite, oamenii vor fi înţeles mai bine ce sunt astfel de grozăvii.

I-am spus lumii întregi că prinţesa Aerea a fost ucisă de o fierbinţeală, ceea ce e, în mare, adevărat, dar a fost una cum nu mai văzusem până atunci şi cum sper că nu voi mai vedea vreodată. Fata ardea. Avea pielea încinsă şi roşie şi, când mi-am pus mâna pe fruntea ei, să văd cât de fierbinte este, a fost ca şi cum mi-aş fi afundat-o într-o oală cu ulei în clocot. Abia dacă mai avea vreun pic de carne pe oase, atât de sfrijită şi de înfometată părea, dar am putut să vedem nişte… umflături în lăuntrul ei, pentru că pielea i se înălţa şi apoi cobora iarăşi, de parcă… nu, nu de parcă, pentru că era o realitate, nu o părere… în ea se găseau nişte creaturi, creaturi vii, care înaintau şi se răsuceau, poate căutând o cale de ieşire, şi îi dădeau asemenea dureri încât nici măcar laptele de mac nu-i aducea vreo alinare. I-am spus regelui, aşa cum trebuie cu siguranţă să-i spunem şi mamei ei, că prinţesa Aerea n-a vorbit deloc, dar e o minciună. Mă rog să pot uita cât de curând unele dintre lucrurile pe care le-a şoptit printre buze crăpate şi sângerânde. Nu pot uita cât de des se ruga să moară.

Toată priceperea maesterului a fost neputincioasă în lupta cu fierbinţeala ei, dacă-i putem da unei asemenea orori un nume atât de obişnuit. E cel mai simplu mod de a spune că biata copilă se cocea din interior. Carnea i s-a întunecat tot mai mult la culoare, apoi a prins să crape, până când, cei Şapte să mă aibă în pază, a ajuns să semene cel mai bine şi mai bine cu friptura de porc rumenită. Din gură, din nas şi, cel mai obscen, dintre buzele de jos, îi ieşeau fuioare subţiri de fum. Atunci a încetat să vorbească, însă creaturile din ea au continuat să se mişte. Până şi ochii i s-au copt în ţeastă şi în cele din urmă au plesnit ca două ouă lăsate prea mult în apă clocotită.

Am crezut că e cel mai hidos lucru pe care-o să-l văd vreodată, dar am fost curând adus la realitate, fiindcă mă aştepta ceva încă şi mai oribil. S-a întâmplat când eu şi Benifer au pus-o pe sărmana fată într-o cadă şi am acoperit-o cu gheaţă. Îmi tot spun că şocul acelei cufundări i-a oprit brusc inima… şi, dacă e aşa, a fost milostenie, pentru că atunci au ieşit creaturile din ea…

Creaturile… Mamă din Ceruri, ai milă de mine, că nu ştiu cum altcumva să vorbesc despre ele… erau… viermi cu chip omenesc… şerpi cu mâini… orori răsucite, lipicioase, de nedescris, şi păreau să se zvârcolească, să zvâcnească şi să se vânzolească pe când ţâşneau din carnea ei. Unele nu erau mai mari decât degetul meu mic, dar cel puţin una a fost cât braţul meu… oh, Războinicul să mă aibă în pază, scoteau nişte sunete

Totuşi au murit. Trebuie să nu uit asta, să mă agăţ de asta. Orice ar fi fost, erau creaturi ale arşiţei şi focului şi nu le plăcea deloc gheaţa, o, nu. Una după alta, s-au zbătut şi s-au zgârcit şi au murit în faţa ochilor mei, slavă celor Şapte. Nu-mi pot îngădui să le dau nume… erau spurcăciuni.”

Reclame

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.