Traducere pentru editura Paladin (Art) – Ultimii descendenţi

Ultimii descendenţi (Last Descendants)
de Matthew J. Kirby
O nouă serie Assassins Creed
Colecţia: Paladin Young Books
Format: hardcover, 140 x 210 mm, 312 pag.
27 mai 2019

Redactori: Diana Gheorghe, Adrian Crețu
Tehnoredactor: Cristian Vlad
DTP copertă: Alexandru Daș

Fragment din roman:

Mă auziți?
Vocea lui Monroe venea din cască.
— Da, răspunse Owen.
Da, se auzi apoi vocea lui Javier, tot din cască.
Super, zise Monroe. OK, iată ce se va întâmpla. Mai întâi încarc Coridorul Amintirilor.
— Ăsta ce mai e? întrebă Javier.
Partea de tranziție a simulării. O puteți considera sala de aşteptare a Animusului. Expunerea la simularea completă poate fi copleşitoare sau chiar vătămătoare, atât psihic, cât şi fizic. Trebuie să vă introduc treptat. După ce vă obişnuiți cu Coridorul, încarc totul. Sunteți gata? O să vi se pară bizar.
— Gata, zise Javier.
— Gata, spuse și Owen.
După numai o secundă, un torent de lumină, sunet și senzații îl inundă, ca atunci când ieși dintr‑un loc întunecos în plin soare, doar că, de data asta, nu‑și putea feri ochii. Suportă totul până când i se limpezi vederea, nervii i se destinseră și văzu clar unde se afla.
Un nemărginit vid cenușiu îl înconjura, brăzdat de cră‑ pături luminoase. În jur i se învolburau nori de ceață, solidificați din când în când în frânturi de forme geometrice care sugerau câte ceva tangibil, o muchie de clădire, o creangă de copac. Pe urmă se uită în jos și văzu că nu era el însuși.
Era îmbrăcat cu un pieptar de zale, purtat peste o tunică grea, cu ținte. Amândouă erau lungi, aproape până la genunchi. Cizme înalte, din piele, îi acopereau gambele, tot din piele îi erau și mănușile, iar de centură îi atârna o sabie în teacă. Când întoarse capul, o curea de sub bărbie se strânse, iritându‑i pielea, și își dădu seama că are o barbă deasă. Cureaua susținea un coif metalic conic, cu borul ușor lăsat în jos, bine îndesat pe cap.
— Ăsta ești tu? întrebă cineva, chiar în spatele lui. Owen se răsuci pe călcâie.
— Javier?
Bărbatul din spatele lui încuviință din cap, dar nu era Javier. Alt trup, alt chip, altă voce. Era de vârstă mijlocie, cu pielea închisă la culoare, și, în afară de fâșia de pânză care‑i ascundea organele genitale, mai purta o tunică vătuită, care‑i lăsa brațele și picioarele la vedere, și o pereche de sandale. Dungi de vopsea albă și roșie îi acopereau fața și avea creștetul împodobit cu o coroană de pene multicolore, mai înaltă în partea din spate.
— Arăți ca un conchistador, spuse personajul care era Javier.
— Iar tu ca un aztec sau cam așa ceva, răspunse Owen.
Nu tocmai. Vocea lui Monroe răsuna direct în urechea lui Owen, iar băiatul presupuse că Javier o auzea în același mod. Aztecii au cucerit o mare parte a Mexicului, dar nu pe tot. Javier e un războinic tlaxcaltec. Poporul lui a fost unul dintre multele care au luptat împotriva aztecilor înainte de sosirea europenilor.
— De unde știi? întrebă Javier.
De la Animus. Când vă analizează amintirile genetice, face extrapolări, pornind de la datele istorice cunoscute. Îmi spune şi că Javier are dreptate în privința strămoşului tău, Owen. O să pătrunzi în amintirile unui conchistador. Ale unui oştean pe nume Alfonso del Castillo.
— Ah, spuse Javier. Deci poporul tău l‑a învins pe al meu.
Din nou, nu tocmai, zise Monroe. Tlaxcaltecii au fost înfrânți de Hernán Cortés, dar, în final, s‑au aliat cu el împotriva azteci- lor, care erau mai puternici.
— Oh, vorbi din nou Javier. Scuze. Presupun că poporul tău l‑a îmbolnăvit pe‑al meu de variolă.
— Nici măcar n‑aveam idee că printre strămoșii mei se află un conchistador, spuse Owen și se gândi că n‑avea de ce să‑și ceară scuze pentru asta.
S‑ar părea că simularea voastră se va desfăşura în 1519. Chiar înainte de victoria lui Cortés înpotriva tlaxcaltecilor.
— Deci mergem în Mexic? întrebă Owen. Cu sute de ani în urmă?
Practic, nu mergeți nicăieri. Eşti tot pe podeaua autobuzului meu. Dar o să ai impresia că mergi altundeva. De aceea folosim Coridorul Amintirilor.
— Şi acum ce urmează? întrebă Javier.
Acum vreau să vă relaxați. Să vă mişcați puțin. Până când se încheie încărcarea amintirilor, încercați să vă obişnuiți cu existența în simularea trupului altcuiva.

Reclame

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în traduceri Paladin (Art) și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Traducere pentru editura Paladin (Art) – Ultimii descendenţi

  1. Pingback: Colaj pe teritoriul cărţilor de joc | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.