Traducere pentru Nemira – Corabia nebună (vol. 1 – Amintirea Aripilor)

Corabia nebună (Mad Ship), vol. 1 – Amintirea Aripilor
al doilea roman din seria Corăbiile însufleţite (The Liveship Traders), de Robin Hobb
Colecţia Armada
Format: paperback, 130 x 2oo mm; 488 pagini
8 martie 2021

Redactor:_
Tehnoredactor: _
Lector: _
Coperta: _

Fragment din carte  (neredactat):

— Prin urmare, ar trebui să renunţ pur şi simplu? întrebă ea, cu blândeţe. Să-l las să se afunde tot mai mult în nebunie până ce vor veni Negustorii Noi să-l facă bucăţi? Ce-o să ne spunem pe urmă unul altuia, Brashen? Că n-am putut face nimic. că niciodată n-am crezut că se va întâmpla cu adevărat. Asta o să ne facă nevinovaţi?

— Nevinovaţi? Amber îl înfuriase sugerând că el e, cumva, responsabil de toată brambureala aia oribilă. N-am făcut nimic rău. N-am nicio intenţie rea. Sunt nevinovat!

— Tot răul din lume se petrece în vreme ce oamenii cumsecade stau deoparte, fără să facă nimic rău. Nu e de-ajuns să te fereşti să faci rău, Trell. Oamenii trebuie să-ncerce să facă bine, chiar dacă au impresia că nu vor izbuti.

— Chiar şi atunci când e o prostie să încerci? întrebă el, cu un sarcasm nemilos.

— Mai ales atunci, răspunse ea, cu dulceaţă. Uite cum se face, Trell. Îţi frângi inima izbindu-te de lumea asta de piatră. Te arunci asupra ei, fiind de partea binelui, şi nu întrebi care e preţul. Aşa o faci.

— Ce fac? întrebă el, acum furios de-a binelea. Mă las ucis? De dragul de-a fi erou?

— Poate, admise ea. Se poate întâmpla. Dar e sigur că aşa te răscumperi. Aşa devii erou. Îşi lăsă capul pe-un umăr şi îl cântări cu privirea. Nu-mi spune că nu ţi-ai dorit niciodată să fii erou.

— Nu mi-am dorit niciodată să fiu erou, o sfidă el.

Paragon continua să blesteme pe cineva, sfidător. Vorbea fără şir, de parcă ar fi fost beat. Brashen întoarse capul şi îl privi lung. Lumina galbenă a focului îi dansa pe faţa ciopârţită. Ce aştepta femeia aia de la el? Nu putea face nimic ca s-ajute corabia, nu putea face nimic ca s-ajute pe nimeni.

— Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să-mi trăiesc viaţa. Şi nu-mi izbuteşte aproape deloc.

Ea râse gutural.

— Numai fiindcă te fereşti întruna s-o trăieşti. Îţi întorci privirea de la ea. O ocoleşti. Clătină din cap. Trell, Trell. Deschide ochii. Toată brambureala asta oribilă e viaţa ta. N-are sens s-aştepţi să se îmbunătăţească de la sine. N-o mai da deoparte, trăieşte-o.

Râse iar. Privirea şi vocea păreau să i se piardă în depărtare.

— Toată lumea crede că să fii curajos înseamnă să poţi înfrunta moartea fără să clipeşti. Dar de asta e în stare aproape oricine. Aproape oricine poate să-şi ţină răsuflarea şi să nu ţipe atât cât durează să moară. Adevăratul curaj înseamnă să înfrunţi viaţa fără să clipeşti. Nu vorbesc despre vremurile în care drumul drept e greu, dar duce către un sfârşit glorios. Vorbesc despre îndurarea plictiselii, a harababurii şi a neplăcerilor cu care te-alegi făcând ce se cuvine să faci. Îşi înclină din nou capul ca să-l măsoare cu privirea. Cred că tu o poţi face, Trell.

— Încetează. Nu-mi mai spune aşa.

Numele lui de familie era ca sarea pe rană.

Ea îl prinse pe neaşteptate de încheietura mâinii.

— Nu. Încetează tu. Nu te mai gândi că eşti un fiu dezmoştenit de tatăl său. Nu eşti ceea ce se aştepta el să fii; dar asta nu înseamnă că nu eşti cineva. Nu eşti perfect. Nu mai folosi fiecare greşeală pe care-o faci ca scuză pentru un eşec complet.

Brashen îşi smuci mâna, eliberând-o din strânsoarea ei.

— Cine eşti tu, ca să-mi vorbeşti mie despre toate astea? Ce eşti, ca să le ştii?

Cu amărăciune, înţelese în sfârşit care era singura sursă a cunoştinţelor ei. Althea îi vorbise despre el. Cât de mult îi povestise? Îi privi faţa şi ştiu. Îi povestise totul. Totul. Îi întoarse spatele şi se grăbi să se îndepărteze. Îşi dori să poată întunericul să-l înghită cu desăvârşire.

— Brashen? Brashen! se auzi chemarea ei şuierătoare.

El nu se opri.

— Unde vrei să te duci, Trell? Strigătul răsună răguşit în beznă. Unde te duci ca să scapi de tine însuţi?

Brashen nu ştia. Nu putea să răspundă.

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în traduceri Nemira și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.