Traducere pentru editura Paladin (Art) – Marginea Fundaţiei

Marginea Fundaţiei (Foundation’s Edge)
al patrulea roman din ciclul Fundaţia (Foundation)
de Isaac Asimov
Colecţia: Serie de autor Isaac Asimov
Format: hardcover
mai 2016

Redactor: Diana Marin-Caea
Tehnoredactor: Angela Ardeleanu
Corector: Theodor Zamfir
Coperta: Alexandru Daş

Fragment din roman (neredactat*):

5.

— Gata, Janov, spuse Trevize, cu uimire-n glas, după următorul salt. Asta e Gaia. Şi, cel puţin, pe planetă există o civilizaţie tehnologică.

— Îţi dai seama după undele radio?

— Am un indiciu mai bun. În jurul planetei orbitează o staţie spaţială. O vezi?

Pe ecran se desluşea un obiect. Nu reţinea atenţia ochiului neformat al profesorului, dar Trevize adăugă:

— Artificială, metalică şi sursă de unde radio.

— Şi ce facem?

— Deocamdată nimic. Sunt într-o etapă a dezvoltării tehnologice în care e imposibil să nu ne detecteze. Dacă se scurge ceva timp fără să facă nimic, le transmit un mesaj radio. Dacă tot nu reacţionează, mă apropii cu prudenţă.

— Şi dacă fac ei ceva?

— Depinde de acel „ceva”. Dacă nu-mi place, profit de faptul că e puţin probabil să deţină ceva similar cu dotările care ajută nava noastră să facă un Salt.

— Vrei să spui că vom pleca?

— Ca un proiectil hiperspaţial.

— Dar o să plecăm fără să fi aflat nimic.

— Nu e adevărat. Ştim cel puţin că Gaia există, că are o tehnologie funcţională şi c-a făcut ceva care ne-a înfricoşat.

— Dar, Golan, să nu ne lăsăm înfricoşaţi prea uşor.

— Ei, Janov, ştiu că, din toată Galaxia asta, nu-ţi doreşti nimic mai mult decât să aduni informaţii despre Pământ cu orice preţ, dar te rog să nu uiţi că eu nu-ţi împărtăşesc monomania. Ne aflăm într-o navă neînarmată, iar oamenii ăia de jos trăiesc în izolare de secole. Presupune că n-au auzit în viaţa lor de Fundaţie, că nu ştiu nimic care să-i facă s-o respecte. Sau presupune că asta e A Doua Fundaţie şi că, odată ajunşi la mâna lor – dacă sunt supăraţi pe noi – e posibil să nu mai fim niciodată ceea ce-am fost. Vrei să-ţi spele mintea şi să te trezeşti că nu mai eşti mitolog şi nu mai ştii nimic despre legende?

Pelorat se posomorî.

— Dacă prezinţi astfel lucrurile… Dar ce facem după ce plecăm?

— Simplu. Ne-ntoarcem pe Terminus cu noutăţile. Sau atât de aproape de Terminus cât ne permite băbătia. Pe urmă putem face cale-ntoarsă spre Gaia – mai repede, fără atâtea precauţii – cu o navă înarmată sau cu o flotă înarmată. Atunci lucrurile vor sta cu totul altfel.

6.

Aşteptară. Începea să devină un obicei. Îşi petrecuseră mai mult timp aşteptând în apropiere de Gaia decât pe drumul de la Terminus până la Sayshell.

Trevize programă computerul ca să dea automat alarma şi, nepăsător, îşi permise chiar să aţipească pe scaunul lui capitonat.

Aşa că se trezi speriat la auzul alarmei. Pelorat veni în camera lui, la fel de speriat. Alarma sunase în timp ce se bărbierea.

— Am primit un mesaj? întrebă el.

— Nu, răspunse Trevize, agitat. Ne deplasăm.

— Ne deplasăm? Încotro?

— Către staţia spaţială.

— Cum e cu putinţă?

— Habar n-am. Motoarele merg, computerul nu-mi răspunde – şi ne mişcăm. Janov, ne-au prins. Ne-am apropiat prea mult de Gaia.

---

* Redactoarea a făcut multe modificări cu care n-am fost de acord. Şi habar n-am dacă le-a anulat sau nu pe toate. Dar nici n-am timp, nici chef să verific. 🙂