Traducere pentru editura Paladin (Art) – Fundaţia şi Pământul

Fundaţia şi Pământul (Foundation and Earth)
al cincilea roman din ciclul Fundaţia (Foundation)
de Isaac Asimov
Colecţia: Serie de autor Isaac Asimov
Format hardcover
februarie 2018

Redactori: Adrian Creţu, Mădălina Raşoga
Tehnoredactor: Angela Ardeleanu
Coperta: Alexandru Daş

Fragment din roman (neredactat):

Neştiind nici ce voia, nici ce putea să facă Bliss, Trevize se strădui să-şi alunge copleşitoarea senzaţie de pierdere (nu la gândul că avea să moară, ci fiindcă urma să-şi încheie viaţa fără să afle unde se afla Pământul şi fără să ştie de ce alesese Gaia ca prototip al viitorului omenirii.) Trebuia să tragă de timp. Începu să vorbească, făcând eforturi ca să-şi păstreze vocea fermă şi ca să pronunţe clar fiecare cuvânt.

— Bander, te-ai purtat ca un solarian politicos, blând din fire. Nu te-ai înfuriat fiindcă am asolizat nepoftiţi pe planeta voastră. Ai fost destul de amabil ca să ne-arăţi domeniul tău şi vila ta şi ai răspuns la întrebările noastre. Dacă ne-ai lăsa acum să plecăm, gestul s-ar potrivi mai bine cu caracterul tău. Nimeni nu va şti vreodată că am ajuns aici, şi n-avem de ce să ne-ntoarcem. Am venit cu inocenţă, în căutarea unor simple informaţii.

— E aşa cum spui, încuviinţă Bander, cu nonşalanţă, şi, până acum, v-am lăsat să supravieţuiţi. Pentru că vieţile voastre au fost ca şi pierdute încă din clipa când aţi intrat în atmosferă. Aş fi putut – şi ar fi trebuit – să vă omor imediat ce-am ajuns lângă voi. După care ar fi fost cazul să pun un robot priceput să vă disece şi să-mi dea toate informaţiile despre străini pe care le-ar fi obţinut astfel.

N-am făcut-o. M-am răsfăţat, satisfăcându-mi curiozitatea, şi m-am lăsat condus de serenitatea mea, dar ajunge, nu mai pot continua. De fapt, am compromis deja securitatea Solariei, căci, dacă dintr-o anumită slăbiciune, m-aş lăsa convins să vă eliberez, ar începe pe urmă să sosească şi alţii ca voi, indiferent câte promisiuni că nu se va-ntâmpla mi-aţi face.

Dar cel puţin veţi avea o moarte uşoară. Vă voi încălzi pur şi simplu creierele până la o valoare moderată, dezactivându-le. N-o să simţiţi nicio durere. Viaţa va înceta pur şi simplu. În final, după încheierea disecţiei şi a studiului, vă voi transforma în cenuşă cu ajutorul unei răbufniri fulgerătoare de căldură intensă şi totul se va sfârşi.

— Dacă tot trebuie să murim, spuse Trevize, n-am nimic împotriva unei morţi rapide, fără suferinţă, dar de ce trebuie totuşi să fim ucişi, având în vedere că n-am adus nimănui nicio ofensă?

— Sosirea voastră a fost o ofensă.

— E absurd, fiindcă noi n-aveam de unde şti că e o ofensă.

— Definiţia ofensei o dă societatea. Pentru voi, decizia mea poate părea iraţională şi arbitrară, dar pentru noi nu este, iar aceasta e planeta noastră, unde avem pe deplin dreptul de a decide că sunteţi vinovaţi şi vă meritaţi moartea.

Bander zâmbi, ca şi cum ar fi purtat o conversaţie plăcută, şi continuă:

— N-aveţi nici dreptul să vă plângeţi, invocând superioritatea moravurilor voastre. Ai un blaster care foloseşte un fascicul de microunde ca să genereze un val de căldură ucigătoare. Face exact ceea ce am eu de gând să fac, dar, sunt sigur, cu mult mai multă cruzime şi provocând, sunt sigur, mult mai multă suferinţă. Dacă nu l-aş fi golit de energie, l-ai fi folosit în clipa asta fără nicio ezitare, presupunând că aş fi fost atât de prost încât să-ţi las libertatea de mişcare necesară pentru a-l scoate din toc.

Temându-se până şi să se uite la Bliss, ca nu cumva s-atragă atenţia lui Bander asupra ei, Trevize vorbi cu disperare:

— Te rog să nu faci asta, să dai dovadă de clemenţă.

Bander răspunse posomorându-se brusc:

— Sunt în primul rând dator să dau dovadă de clemenţă faţă de mine şi de planeta mea…